Descrierea imaginii la verificarea A2 — cum se face

Imaginile apar la verificarea A2 în două locuri: la partea de vorbire, unde trebuie descrise două imagini, și la primul item al părții scrise, unde, pornind de la imagini și de la o carte de vizită, trebuie scrisă descrierea unei persoane. În ambele locuri se așteaptă același lucru — propoziții complete despre persoane, acțiuni, loc și timp, nu o înșiruire de cuvinte.

Pentru cine se pregătește, aceasta este o veste bună: o singură structură învățată servește ambelor părți.

Unde apar imaginile

Partea	Itemul	Ce se cere
Vorbire (runātprasme)	descrierea a două imagini	descrierea imaginilor — persoane, acțiuni, loc, timp — în propoziții complete
Scriere (rakstītprasme)	itemul 1	pe baza imaginilor și a cărții de vizită, scrierea a cel puțin 30 de cuvinte despre o persoană

La partea de vorbire, acest item nu se evaluează separat: interviul și descrierea imaginilor dau împreună 12 puncte din cele 15 ale vorbirii, iar al treilea item — formularea de întrebări — dă restul de 3. Asta înseamnă că descrierea imaginilor face parte din grupul mai mare de puncte al întregii părți de vorbire și nu poate fi lăsată deoparte.

Patru întrebări la care trebuie să răspunzi

Însuși enunțul itemului arată ce se așteaptă: persoane, acțiuni, loc, timp și altele asemenea. De aici rezultă un schelet simplu și ușor de reținut, care poate fi aplicat oricărei imagini:

1. Kas? — cine? Câte persoane sunt în imagine și cine ar putea fi.
2. Ko dara? — ce fac? Ce face fiecare dintre ele.
3. Kur? — unde? Cum este locul.
4. Kad? — când? Anotimpul, momentul zilei, vremea.
5. Ce atmosferă? — și, dacă sunt două imagini, prin ce diferă.

Cinci răspunsuri înseamnă cinci propoziții. Cinci propoziții sunt o descriere pe deplin suficientă la nivelul A2 — acolo nu se așteaptă nici povestire, nici interpretare.

Formule gata făcute cu care să începi fiecare propoziție

Merită să înveți aceste formule până când vin de la sine — atunci pentru gândire rămâne doar conținutul. Ele rămân în letonă: exact asta rostești.

Pentru început

• Attēlā es redzu… — „În imagine văd…”
• Pirmajā attēlā ir… / Otrajā attēlā ir… — „În prima imagine este…” / „În a doua imagine este…”
• Es redzu divus attēlus. — „Văd două imagini.”

Despre persoane

• Attēlā ir divi cilvēki: sieviete un vīrietis. — „În imagine sunt două persoane: o femeie și un bărbat.”
• Sievietei ir apmēram četrdesmit gadu. — „Femeia are aproximativ patruzeci de ani.”
• Vīrietim ir zila jaka. — „Bărbatul are o jachetă albastră.”
• Blakus stāv… / Pie galda sēž… — „Alături stă…” / „La masă stă…”

Despre acțiuni

• Sieviete pērk… / Vīrietis lasa… / Bērni spēlējas… — „Femeia cumpără…” / „Bărbatul citește…” / „Copiii se joacă…”
• Viņa tur rokā… — „Ea ține în mână…”
• Viņi runā par… — „Ei vorbesc despre…”

Despre loc și timp

• Tas notiek tirgū / veikalā / pludmalē / virtuvē. — „Se întâmplă la piață / în magazin / pe plajă / în bucătărie.”
• Ir rudens / vasara / rīts / vakars. — „Este toamnă / vară / dimineață / seară.”
• Laiks ir saulains / mākoņains, tāpēc cilvēkiem ir siltas drēbes. — „Vremea este însorită / înnorată, de aceea oamenii au haine groase.”

Pentru comparație și pentru încheiere — tocmai ce aduce cel mai mult la itemul cu două imagini

• Pirmajā attēlā cilvēki strādā, bet otrajā attēlā viņi atpūšas. — „În prima imagine oamenii muncesc, iar în a doua imagine se odihnesc.”
• Abos attēlos ir cilvēki, bet vieta un gadalaiks ir dažādi. — „În ambele imagini sunt oameni, dar locul și anotimpul sunt diferite.”
• Man vairāk patīk otrais attēls, jo tur ir silts. — „Îmi place mai mult a doua imagine, pentru că acolo este cald.”

De ce comparația este propoziția cea mai importantă

Dacă imaginile sunt două, atunci întreaga descriere nu are voie să fie două descrieri separate. Tocmai legătura dintre ele arată ce se așteaptă de la limbă la nivelul A2: text coerent, nu propoziții izolate.

Două propoziții cu bet („dar”, „iar”) sau turpretī („în schimb”) schimbă impresia mai mult decât zece detalii în plus:

Pirmajā attēlā ir rudens rīts tirgū, un cilvēki ir siltās drēbēs. Otrajā attēlā ir vasara pludmalē, un ģimene atpūšas. Pirmajā attēlā cilvēki iepērkas, bet otrajā viņi atpūšas.

(„În prima imagine este o dimineață de toamnă la piață, iar oamenii sunt în haine groase. În a doua imagine este vară pe plajă, iar o familie se odihnește. În prima imagine oamenii fac cumpărături, iar în a doua se odihnesc.”)

Trei propoziții, toate cele patru întrebări acoperite, iar la final o comparație.

Trei greșeli care costă puncte

Înșiruirea în loc de propoziții. „Femeie. Mere. Piață.” nu este o descriere. Cerința — în propoziții complete — nu stă degeaba în enunț; răspunsurile dintr-un singur cuvânt nu sunt apreciate la partea de vorbire.

Presupunerile în loc de detalii. Nu e nevoie să inventezi de ce se află acolo oamenii din imagine și ce simt ei. Mai sigur este să descrii ce se vede și abia apoi să adaugi o singură presupunere cu manuprāt („după părerea mea”) sau laikam („probabil”).

Un cuvânt necunoscut oprește toată propoziția. Dacă nu știi cuvântul lietussargs („umbrelă”), acesta nu este un motiv să te oprești. La nivelul A2 este pe deplin suficient viņai rokā ir kaut kas no lietus („ea are în mână ceva pentru ploaie”) sau viņa tur melnu lietu („ea ține un lucru negru”). O descriere care continuă valorează mai mult decât cuvântul corect care nu mai vine niciodată.

Itemul 1 al părții scrise — același lucru, doar pe hârtie

La primul item al părții scrise, alături de imagini se află o carte de vizită, iar asta schimbă natura sarcinii: o parte din informație nu mai trebuie dedusă din imagine, ci citită de pe cartonaș — profesia, locul de muncă, datele de contact. Din imagini vine restul: cum arată persoana, unde locuiește, ce face în timpul liber.

Cerința este de cel puțin 30 de cuvinte în propoziții complete, iar structura cea mai sigură este câte o propoziție pentru fiecare informație dată:

Šo sievieti sauc Sabīne. Viņa ir ārste un strādā medicīnas centrā. Viņa dzīvo mazā mājā ar ģimeni. Brīvajā laikā viņai patīk lasīt grāmatas. Viņai var rakstīt uz e-pastu vai zvanīt pa tālruni.

(„Pe această femeie o cheamă Sabīne. Este medic și lucrează la un centru medical. Locuiește într-o casă mică împreună cu familia. În timpul liber îi place să citească cărți. I se poate scrie pe e-mail sau i se poate telefona.”)

Cinci rânduri, toată informația dată folosită, volumul atins. Despre celelalte două itemuri ale părții scrise — în articolul partea scrisă a verificării A2.

Ce se evaluează și ce nu se poate afla despre evaluare

Se evaluează potrivirea conținutului cu sarcina, funcțiile lingvistice cerute, coerența textului, suficiența vocabularului și măsura în care greșelile împiedică sau nu înțelegerea textului. La partea de vorbire, vorbirea se evaluează pe loc sau de pe înregistrare.

Ce nu se poate spune: intervalele concrete de puncte nu sunt publicate, iar primul și al doilea item al părții de vorbire sunt evaluate împreună în tabelul oficial, așa că nimeni nu poate numi corect o repartizare mai fină decât 12 + 3. Dacă cineva promite un tabel exact cu „câte puncte pentru imagine”, acesta nu provine dintr-o sursă publicată.

Cum să exersezi în trei săptămâni

Metoda este simplă și funcționează fiindcă repetă sarcina însăși. Ia orice fotografie — din telefon, din ziar sau de pe internet — și descrie-o cu voce tare după cele cinci întrebări. O imagine pe zi, două minute. După o săptămână scheletul începe să vină de la sine; după trei săptămâni nu te mai gândești cu ce să începi.

Două imagini se pot exersa la fel de simplu: ia două fotografii diferite și încheie cu o propoziție care le compară.

Pe acest site descrierea imaginii este disponibilă atât în formatul verificării, cât și în modul de antrenament, unde inteligența artificială dă feedback despre conținut și limbă — acolo poți încerca atât varianta orală, cât și cea scrisă. Rezultatul de acolo este feedback de antrenament, nu o evaluare oficială. Cele mai frecvente greșeli din toate părțile — în articolul de ce nu trec oamenii verificarea A2, răspunsurile scurte — aici.

Acest articol nu este o consultație juridică. Descrierile sarcinilor reflectă programa publicată a verificării și MK noteikumi Nr. 157 (Regulamentul Cabinetului de Miniștri nr. 157), iar acestea se pot schimba. Înainte de înscriere, verificați programa în vigoare.